Războiul cel crâncen trecuse. România Mare se născuse. Bărbații își dovediseră cu prisosință vitejia; iar femeile – destoinicia. Fuseseră pe cei plecați ca soldați în toate; deveniseră excepționale surori de caritate pe front, în spitale, după exemplul și îndemnul spre Bine al tinerei lor regine.
Acum, ieșite din furtună, viața li se părea iar zâmbitoare și blândă. Pământul întregitei Românii era plin de bogății râvnite de puteri și concerne renumite. Se făceau averi pe negândite. În anii ’20 – să tot petreci!
Dar mulțimea femeilor se cam săturase să fie doar frumoase. Era timpul să reînvețe să fie umane: războiul lăsase în urmă milioane de orfani, de invalizi, de sărmani. Cum trecuseră și ele prin nu puține zile grele, mai toate doamnele din înalta societate au devenit tot mai preocupate de operele de caritate. Doar cu câțiva ani înainte nici nu le trecea prin minte că putea exista și altceva folositor în jurul lor decât baluri și voaluri.
Acum porneau pe alt drum: care mai de care, doamne și domnișoare, cu avere, cu bărbați la putere sau... cu simpla lor vrere, făceau tot ce le stă în putință să aline cât mai multă suferință: cantine și cămine, ateliere, spitale, dispensare, sate întregi ajutate, biserici, orfelinate, școli de băieți și de fete patronate – toate aduse și păstrate în stare de funcționare de aceste femei, adevărate misionare.
La Piatra-Neamț, la noi, după război, își face filiala Asociația Cercurilor de Gospodine 1920 care devine un proiect îndrăzneț pentru cele mai de seamă doamne din județ. Pentru gândul lor bun, le pomenim acum: Simona Lăvovary – președintă a asociației naționale, Filiala jud. Neamț: Valentina Foesa – președintă, Emma Culmuschii și Eugenia I. Săvescu – vice-președinte, Eugenia Miculescu-Dacu, Natalia Cuza și altele multe, având în ajutor pe soții lor generoși și pe câțiva preoți inimoși.
Printre altele, această asociație ridică „pe Cozla Mică, în locul numit «Prăjină»”, o terasă-grădină, cu scopul de a oferi tinerilor gentlemeni, sportivi, drumeți și tenismeni „o gustare și o băutură răcoritoare” în acea priveliște încântătoare.
E locul numit ulterior Terasa Cercul Gospodinelor.
E popasul cel mai îndrăgit de oricine a drumețit, cu părinții când era mic, cu colegii câte un pic, cu iubita, hai-hui și apoi... cu copiii lui. Cine n-a fost măcar odată în această poiană fermecată? Cine aici s-a oprit și n-a revenit? Ce pietrean nu zâmbește nostalgic, când privește, de oriunde, de jos, locul acesta frumos, neascuns dar misterios?
Doar foișorul tăcut știe prin câte-a trecut, rezistând, mai demult sau mai de curând. Dar a supraviețuit oricum, căci la temelia lui stă gândul cel bun.
Sub „Pridvorul de Brazi” vă primește și azi, cu același surâs primitor, Restaurantul Cercul Gospodinelor. Și-a pus haine noi, de sărbătoare și vă așteaptă nerăbdătoare. Orice moment deosebit, petrecut alături de dragi dumneavoastră, va deveni negreșit onoarea și bucuria noastră.
Ne străduim să vă amintim acea vreme uitată și gospodinele de altădată. Și, din nou aici, ducem tradiția mai departe. Pentru că ospitalitatea Gospodinelor nu are moarte.